De curând discutam cu tat?l meu despre scopul omului în via??. ?tiam r?spunsul. Vroiam s? îl aud de la el. Vroiam mai mult decât r?spunsul la care m? a?teptam. Fiind n?scut în familie de ortodoc?i r?spunsul a fost la obiect: mântuirea, mântuirea sufletului… Era exact r?spunsul la care m? a?teptam. Vroiam mai mult de la tat?l meu, de?i sim?eam c? nu va putea s? îmi dea exact un r?spuns care s? m? mul?umeasc?. A început s? îmi explice cum e cu mântuirea sufletului, cu via?a pe care o prime?ti drept dar de la Dumnezeu pentru a o dobândi pe cea de dincolo, nevoia de a crede în via?a de apoi, de a face fapte bune… Repet, ?tiam c? va r?spunde astfel. C?utam un r?spuns de la tat?l meu ?i nici eu nici el nu ?tiam exact ce sa imi r?spund? pentru ca eu s? nu mai insist. Am reluat întrebarea de câteva ori pentru a încerca s? aflu altceva decât ?tiam. M? intriga faptul c? nu se poate s? fie doar atât. Mi se p?rea prea pu?in… Mi s-a r?spuns c? nu e chiar a?a simplu. Am ramas îngândurat cu ochii fixa?i pe un mobilier ?i meditam la ce am întrebat ?i de ce m? a?teptam s? primesc un r?spuns altfel de cum îl ?tiam eu…
Mi-am amintit ce sim?eam în clipele acelea. Ce durere sufleteasc?. Ce gol pe interior. Revin la ce am fost: incomplet. Nu cred c? scopul omului e doar s? se mântuiasc?. Nu poate s? fie doar asta. Nu se poate s? tr?ie?ti toat? via?a într-o durere sufleteasc? s? te rupi pentru cei dragi, pentru cei din jurul t?u, s? nu dai doi bani pe tine ?i mai apoi s? te mântuie?ti. Nu e corect. Nu po?i s? treci prin via?? a?a u?or ?i s? mori atât de simplu far? s? dai ceva în schimb. La ce folos altfel?
Sunt incomplet. A?a am fost mereu. De?i mai toat? via?a mea am fost destul de s?n?tos am sim?it trupul meu alterat ?i sufletul plângând. Nu pot s? îmi dau seama exact de ce. Poate c? a?a m-am n?scut eu. Poate c? a?a ne na?tem to?i. Poate c? fericirea omului înseamn? s? fii complet. S? sim?i c? nu vrei s? schimbi nimic, s? crezi c? lumea se învârte în jurul t?u ?i doar al t?u pentru c? tu e?ti fericit, iar restul nu conteaz?. Am considerat toata via?a mea c? fericirea depinde de fiin?a aceea care m-ar face s? vibrez s? simt c? exist, s? m? simt c? respir cu adev?rat.
Nu poate s? fie doar mântuirea scopul omului de când se na?te. Nu are cum s? fie doar asta. Golul din suflet ar face pe acesta s? plâng? oriunde s-ar afla. Nu ar putea s? stea la locul lui. Via?a asta e mult mai mult decât s? o gase?ti pe urmatoarea. E mai mult decât atât. E instrumentul de a g?si perfec?iunea sufleteasc?, de a fi viu, de a fi complet, de a fi fericit.
Pledez pentru iubire. Pentru omul de lâng? tine, care te face mai complet decat ai fost vreodat?. Pentru lupta sufletului lui. Pledez pentru fericire.
M? numesc Horia ?i sunt incomplet.
pentru Genoveva…
f?r? tine sunt incomplet.
