Rediu înseamn? dumbrav? tân?r?. Pentru mine îns? e un t?râm al copil?riei eterne. E localitatea care m-a f?cut s? simt c? bucuria nu are limite, iar fericirea e dincolo de lacrimi. Azi, în ziua de Pa?ti am fost acolo. Am f?cut cel mai bun lucru pe care puteam s? îl fac. De câteva s?pt?mâni încoace îmi aduceam aminte de evenimete ?i de lucruri care s-au întamplat acolo. Drag? îmi mai este Monica, Smarandita mea ?i pe care nu o mai g?sesc. Drag îmi mai este locul unde am jucat prima dat? fotbal. De copii cu care m? jucam ?i care acum sunt oameni mari. Dragi îmi mai sunt Doamne… Nimic nu s-a schimbat de atunci. A trecut mai bine de zece ani ?i locul pare la fel. Acea?i atmosfera calda, aceea?i dragoste de oameni. Îi iubesc… P?cat c? au r?mas doar ei, cei în vârst?, cei care mai tr?iesc. Biserica e la fel. ?in?irimul ei m? face s? îmi aduc aminte de momente memorabile. De clipe de bucurie sau de triste?e, dar care mi-au r?mas în minte prin duritatea amprentei lor.
Un chip nu am uitat. E badea Petre. Omul care nu mai e printre noi. A fost un om care mi s-a întip?rit în minte extraordinar. I-am dus dorul azi. Era s? îmi dea lacrimile de mai multe ori când m? gândeam la el. Era sfâtul bisericii. Avea un chip supt de durerea vie?ii, de triste?ea lumii în care tr?ia. Când era pilit obrajii îi deveneau de un ro?u exagerat. Era simpatic, vorbea pu?in ?i era mereu deschis pentru orice aveam de spus. Zilele trecute îmi aduceam aminte c? era în altarul bisericii, în timpul liturghiei. ?tiam c? badea Petre omorâse la via?a lui doi oameni în r?zboi, mi-a spus tata lucrul ?sta. În ochii lui îns? nu se vedea asta. Am luat cu?itul cu care se t?ia prescura ?i l-am pus la gâtul lui. Nu ?tiu nici azi ce a fost în capul meu. S-a uitat fix la mine f?r? s? clipeasc?, ca un om cu ochii de sticl?. Am r?mas împietrit. Mi-a spus “F?-o!”. Asta m-a f?cut s? m? pierd. Cred c? vroiam s? v?d cum va reac?iona mai ales c? ?tiam c? ?tie cum e ca un om s? nu aibe suflare din cauza ta. Acea privire mi-a r?mas întip?rit? în minte pân? în ziua de azi. Nu ?tiu pe nimeni s? se fi uitat la mine precum s-a uitat dumnealui atunci. Era preg?tit s? moar? atunci, si-ar fi dorit asta. Mi-am retras cu?itul ?i m-am simtit vinovat de ce f?cusem de?i nu avusesem nimic de gând pân? când mi-a spus “f?-o”. Pentru mine era un joc, o mi?care prin care încercam s? v?d ce reac?ie va avea. Mult timp am regretat ce am f?cut.
Locurile unde am copil?rit mi-au r?mas la fel în minte. Le-am reg?sit la fel. Satul e azi plin de oameni în vârst?. Locurile unde m? jucam sunt azi uitate de lume. Îmi e dor de paji?tea cu mu?e?el. De mersul cu colindul. Îmi e dor de ce sim?eam atunci ?i acum nu simt.
Badea Romon, cu al lui chip neschimbat mi s-a p?rut la fel. Coxatroza i-a produs multe neputinte, dar nu s-a l?sat mai prejos. De când îl ?tiu a era cu bastonul dupa el. Era vecinul nostru de peste drum. Era de o blânde?e rar?. Îmi aduc aminte c? nu l-am sup?rat niciodat? ?i cred c? orice a? fi f?cut nu a? fi putut s? îl sup?r. Acum avea dou? bastoane. Se plângea de picioare, c? îl las?. Drag îmi e de dânsul. So?ia domniei sale face cele mai bune v?rzare pe care le ?tiu. Azi i-am m?rturisit asta. M-a f?cut s? îi promit c? peste dou? s?pt?mâni am s? fiu acolo. A zis c? o s? fac? pentru mine special o serie de v?rzare pe vatr?.
Azi mi-am dat sema cât de mult ?in la locul ?la. Cât de mult îmi doresc s? fie nealterat în memoria mea. Cât de bine mi-au r?mas în minte chipurile oamenilor. Vreau s? fie locul meu de copil?rie, de secrete nedest?inuite… înca. Îmi e dor de tine, Sm?r?ndi?a mea. 
