Altă zi în BA

de Horia

M-am trezit cu noaptea în cap tocmai ca să pot să scriu articolul ăsta pentru blog. Aici ar trebui să fie ora 9-10 dimineața, iar la Cluj vreo 14-15. Toată lumea doarme și e liniște de mormânt. Din când în când, se aude un mieunat de la una dintre cele peste 20 de pisici, despre care proprietara, ne-a vorbit ca nu cumva să le dăm de mâncare că nu vom mai scăpa de ele.

Aseară am ieșit la o bere cu gașca de români. Întâmplarea face să stăm toți foarte apropiați în Palermo Soho. Nu ne despart mai mult de 2-3 cuarte (blocuri) distanță! Au ajuns în Buenos Aires și Andrei y Andreea și Lucian y Monica, Marian y Oana. Foarte frumoasă idea revederi direct în BA cu aceștia. Pus-am țara la cale în ale tangului și ne-am distrat pe ideea „invadării” Buenos Airesului de către români.

Ieri îmi povestise o belgiancă că ea și-a luat un an sabatic! Termenul îl mai auzisem întâmplător, înainte de venirea noastră în Buenos Aires în emisiunea Profesioniștii, având invitată pe Ioana Georgescu Rațiu. Cică belgienii au posibilitatea de a renunța la jobul pe care îl au timp de un an, angajatorul fiind obligat ca după un an să îi dea înapoi postul respectiv! Belgianca a spus că și-a luat anul sabatic tocmai pentru că este tânără, nu are copii și nu are obligații și poate să călătorească și să își răspundă la întrebări interioare de care e frământată. Nu cred să aibă mai mult de 26-27 de ani. După ce descoperise tangoul acu 3 luni de zile și se dovedise foarte talentată spre însușirea elementelor tehnice și a spiritualității de care dă dovadă în dans; este momentan dată pe spate de descoperirea pe care a făcut-o și de imposibilitatea de a-și fi răspuns la întrebările pe care o bântuiau pe undeva și la gândul că poate tot acest an sabatic îi va lăsa mai multe întrebări decât răspunsuri.

Zilele trec repede aici! Ăsta o fi semn, după teoria generală a relativității lui Einstein, că îmi place Buenos Airesul. Plouă din când în când, parcă tot odată pe săptămână. Asta face ca următoarele doua zile să fie mai răcoroase decât de obicei. Zilele ajung de obicei să aibe maxime de 35-36 de grade, ia nopțile să ajungă la 23-25 de grade Celsius. Asta cred că îmi va atrage invidia celor de acasă, unde pare-mi-se că tocmai a nins iresponsabil de mult după părerea unora.

Am fost avertizați de la început referitor la mâncarea tradițională. Cvasireguli de bucătarie românească, de genul cea mai bună legumă e carne, par să nu fie străine los porteños. Se pare că bucătăria locală se baseză foarte mult mult pe carne. E drept că încă nu am probat delicatesele de mare din bucătoria locală, dar până în prezent pot declara sigur că și fără aceasta tot din urmă, bucătăria rămâne bogată în carne. Fiind vorba despre foarte mulți imigranți ai secolelor trecute de origine italiană și spaniolă și nu numai bucătăria locală argentiniană suferă de un mix colorat de gusturi care mai de care mai savuros și mai îmbietor. Niciodată nu a au fost mai interesante mâncărurile italiene preparate specific tradiției ei de imigrant italian, de Buenos Aires.

Ultimele zile de studiu pe tango le-am petrecut cu Natacha Poeberas, Oscar Casas, Dana Frigolli, Adrian Ferreyra și alții. Încercăm pe cât posibil să ne focusăm pe tangoul vechi, porteño, fără a uita elementele moderne de nuevo. Din cauza studiului la orele de grup nu am reușit încă să vizităm Buenos Airesul așa cum ar trebui.

Ziua de miercuri a inceput destul de bine. Simona a pregătit ca de obicei un dejun sațios. Am fost la o oră la DNI, compania de dans a Danei Frugoli, care cu o zi înainte ne-a pregătit o oră specială de body awareness pentru tango, cu Mariana. Ora respectivă ne-a omogenizat destul de bine ca și grup de români veniți în Bs. As. pentru studiu de tango! Ora de tango de la DNI a fost susținută de Adrian și de Virginia. La ei orele de tango sunt foarte interesante! În primul rând sunt un cuplu tânar. În al doilea rând săptămânal au un element tehnic de studiu cu elevii, la cursurile de grup. Luna aceasta a fost vorba despre ganchos. Stilul celor de la DNI este foarte interesant; complex și extrem de fluid. Mai apoi am fost la Maxi, tot la DNI la o oră de yoga. Prima mea oră de yoga m-a prins cu spatele în pioneze (nota bene: evitați pe cât posibil statul mai mult de 14 ore pe scaun în avion 😀 ). Ora de yoga m-a ajutat să îmi relaxez spatele. A picat la țanc. Totuși nimic nu se compară cu un somn bun.

Întru-un ultim efort am reușit să merg la Codico de Barra, la Lucas, Marcelo și Aniela, la curs. A fost interesant să văd 3 profesori de tango cum fac efort să nu se calce pe degete, la figurat vorbind. A nu se lua ca și exemplu!

Se făcu ceasul 11:37. Lumea mișună prin apartament… Spor în toate!