Vertical

de Horia Pop

Mea culpa

Vreau să plec. Nu ştiu unde… Să fie undeva departe, într-un loc unde să mă simt în siguranţă, să nu am parte de griji, de oamenii care mă înconjoară. Undeva unde să nu mai deranjez pe nimeni, să nu mai fac rău nimănui. De acolo să pot să fac bine tuturor în modul cel mai sublim posibil… Mi-aş dori asta tare mult…

Nu pot să plec! Sunt închis ca într-o celulă, să rămân aici. Am lucruri nerezolvate şi nu pot să plec şi să las dezordine după mine. Nu încă…

🙂

Clipa

Mă uit la tine şi nu ştiu cine sunt. Cred că am reuşit să ating o clipă de fericire, însă am clipit prea devreme. Puterea stă în cuvinte, iar cuvintele în sunet. Tăcerea spune totul.

Uneori mi te închipui aici. Priviri fixe, inima galopantă, aer puţin. Aveam o mână întinsă, iar tu o faţă moale. Păcat că nu s-au întâlnit.

O nouă poveste, alt final.

Octavian Paler

„Nu uita: langă cel mai înalt punct al fericirii se află cea mai adâncă prăpastie a durerii”. „Fericirea nu înseamnă să ai ceea ce doreşti, ci să doreşti ceea ce ai.”

„O iubire pe care eşti nevoit s-o păzeşti nu reprezintă nimic.”

„Dragostea nu este numai flori, zâmbete, iubire, ci înseamnă şi lacrimi, dorinţă, pasiune şi de aceea puţini au privilegiul de a-i descoperi puterea”.

„Prietenia este asemenea unei iubiri fără aripi”.

„Am o banală întrebare pentru voi: „Dragostea s-a născut prin femeie sau Femeia s-a născut din Dragoste?” ”

” Nu încerca să găseşti iubirea absolută, pentru că nu există. Totul este relativ pe lumea asta, până şi iubirea.”

„Adevărul care îi face pe oameni liberi este în cea mai mare parte adevărul pe care oamenii n-ar vrea să-l audă.”

„Iubeşti pe cineva atunci când ai ajuns să vrei să-i dai ceea ce ai mai bun şi hotărăşti să i te dai pe tine însuţi”.

„Dragostea sau Iubirea este un giuvaer de mare preţ dat în dar fiecărei fiinţe umane. Dacă l-ai pierdut, viaţa ta nu mai are nici un sens”.

„Iubirea e un sărut furat, un zâmbet inocent, o îmbrăţişare pătimaşă şi un suflet smuls din piept.”

„Iubirea este singurul lucru care poate fi împărţit la infinit fără să se micşoreze.”

„Femeia este cea căreia îi datorăm fericirea, tristeţea, bucuria, viaţa. Să fiţi iubite, stimate doamne şi domnişoare!”

Să îi fie ţărâna uşoară!

De 1 Mai în Cheile Turzii

Ieri am fost in Cheile Turzii. De mult timp am vrut să ies la căţărat. Nu mai făcusem aşa ceva. Tot ce ştiam eu de căţărat era legat de mărul din curtea de la tară, în care mă căţăram ori de câte ori puteam şi nu mă vedeau ai mei, pentru că de cele mai multe ori îmi deterioram iremediabil încălţămintea. Însă, stânca reprezenta ceva nou pentru mine. Vremea a fost destul de buna. Vântul a bătut destul de puternic şi rece. Ne-am bucurat că nu a fost şi ploaie. Apropo, foarte multă lume în chei! De multe ori poteca era atât de aglomerată că se creiau ambuteiaje. Am reuţit să mă întâlnesc cu omul de legatura: Adi Pop. (noroc cu telefoanele mobile a căror semnal funcţionează la parametri medi în chei) Adi a fost omul care a răspuns pe un grup de alpinism la apelul meu, cum că vreau să fac escaladă şi că am nevoie de iniţiere. Mii de mulţumiri cu această ocazie lui şi celorlalţi care m-au ajutat: Flaviu, Mihnea, Lilu, Cristina şi Ela. Adi a avut şi ceva prieteni de la servici care au venit la o ieşire în ziua respectivă. I-a pus şi pe ei să se caţere puţin. Înainte de toate Adi a făcut o scurtă trecere în revistă a echipamentului. Cred că s-au plictisit de mine cât am întrebat ce şi cum. A venit rândul meu. Am urcat până la 20 m pe traseul Şcoala Turdeană, care am înţeles că are un grad de dificultate mic: 5. Am făcut două manşe aşa şi am coborât în rapel, lucru deloc simplu: cică nu eram destul de relaxat. Evident că pe tot parcursul căţărarii mele şi a celorlalţi am fost asigurat. Adi m-a filat de la sol. După ce ne-am făcut de cap, am urcat eu şi Adi (pentru că restul erau deja acolo), la Peretele Aerian. Eu am mai fost de câteva ori până în chei, dar niciodată până unde urma să urcăm. Înainte de urcare am învăţat cum se strânge o coardă şi cum se face ca să o poţi căra cât mai uşor şi să ai mâinile libere. Din Peretele Aerian am făcut cunoştiinţă cu doua trasee, Trio cu grad 7 si Zburatorul cu grad 6. Nu a fost nevoie să mă întrebe de două ori dacă vreau să mă caţăr. Aşa că am mai făcut o manşă şi pe Zburătorul. De data asta mi s-a părut ceva mai dificil pentru că prizele erau destul de greu de găsit pentru experienţa mea, iar încălţămintea mea „specială” nu mă ajuta deloc, ba mai mult mă punea în situaţii dificile. De data asta Lilu a fost cea care m-a filat. La final l-am întrebat pe Adi dacă m-am descurcat bine. A zis că m-am descurcat foarte bine. Culmea a fost faptul că nu am avut nici o tresărire de emoţie. Nu am avut mai nici o transpiraţie în plus pentru faptul că eram la înălţime. Asta chiar m-a speriat puţin 🙂 dar am găsit răspunsul: am condus ca nebunul până la Turda, am stabilit un nou record personal, iar adrenalina cred că şi-a spus cuvântul mai târziu la căţărat.

La întoarcere i-am adus pe Mihnea, Vali, Lilu şi Cristina la Cluj, cu maşina mea drept mulţumire pentru o zi extrem de frumoasă. Mii de mulţumiri din nou. 🙂

(sper să revin cu poze)

Blue october

O piesă pe care am găsit-o pe youtube, via status yahoo messenger (mersi Florin Lupu).
Ce să mai… super piesă! 😀

Voi ce ziceţi?

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=gOziJi-1hHE]

Hate Me

[message on voicemail:] Hi Justin! This is your mother. It is 2:33 on Monday afternoon. I was just calling to see how you were doing. You sounded really uptight last night, it made me a little nervous, and a little, well it made me nervous, but it sounded like you were nervous too. I just want to make sure you are really okay and wanted to see if you were checking in on your medication too. You know I love ya and take care honey. I know you’re under a lot of pressure. See ya. Bye Bye!

I have to block out thoughts of you so I don’t lose my head
They crawl in like a cockroach leaving babies in my bed
Dropping little reels of tape to remind me that I’m alone
Playing movies in my head that make a porno feel like home
There’s a burning in my pride, a nervous bleeding in my brain
An ounce of peace is all I want for you. Will you never call again?
And will you never say that you loved me just to put it in my face?
And will you never try to reach me? It is I that wanted space

Hate me today
Hate me tomorrow
Hate me for all the things I didn’t do for you

Hate me in ways
Yeah ways hard to swallow
Hate me so you can finally see what’s good for you

I’m sober now for 3 whole months it’s one accomplishment that you helped me with
The one thing that always tore us apart is the one thing I won’t touch again
In my sick way I want to thank you for holding my head up late at night
While I was busy waging wars on myself, you were trying to stop the fight
You never doubted my warped opinions on things like suicidal hate
You made me compliment myself when it was way too hard to take
So I’ll drive so fucking far away that I never cross your mind
And do whatever it takes in your heart to leave me behind

Hate me today
Hate me tomorrow
Hate me for all the things I didn’t do for you

Hate me in ways
Yeah ways hard to swallow
Hate me so you can finally see what’s good for you

And with a sad heart I say bye to you and wave
Kicking shadows on the street for every mistake that I had made
And like a baby boy I never was a man
Until I saw your blue eyes cry and I held your face in my hand
And then I fell down yelling Make it go away!
Just make a smile come back and shine just like it used to be
And then she whispered How can you do this to me?

Hate me today
Hate me tomorrow
Hate me for all the things I didn’t do for you

Hate me in ways
Yeah ways hard to swallow
Hate me so you can finally see what’s good for you
For you
For you
For you

O lecţie de viaţă – Steve Jobs

Un om. o pasiune. un destin. un model.

Steve Jobs

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=D1R-jKKp3NA]

„Singura cale de a reuşi este să iubeşti ceea ce faci. Dacă nu ai reuşit să o găseşti, caută încontinuare. Nu te opri. Cu toate frământările inimii, vei ştii când ai găsit-o. Dacă îţi trăieşti fiecare zi ca şi cum ar fi ultima, într-o zi cu siguranţă vei avea dreptate.”

„Moartea e destinaţia pe care o împărtăşim cu toţii, nimeni nu a scăpat de ea. Şi aşa şi trebuie să fie pentru că moartea este cel mai probabil singura şi cea mai bună invenţie a vieţii.”

„Aducându-mi aminte că voi muri curând a fost cel mai important instrument pe care l-am întâlnit să mă ajute să iau deciziile majore în viaţă. Pentru că aproape toate aşteptările externe: toată mândria, toată ruşinea de eşec, toate acestea pălesc în faţa morţii, lăsând la o parte doar ce e important. Aducându-ţi aminte că vei muri este cea mai bună metodă pe care o ştiu pentru a evita capcana să te gândeşti că ai ceva de pierdut. Eşti deja gol, dezbrăcat. Nu este nici un motiv pentru care să nu îţi urmezi inima.”

„Timpul tău e limitat, aşa că nu îl pierde trăind viaţa altcuiva. Nu te lăsa prins de dogme, care e modul de a trăi după modul de gândire al altor oameni. Nu lăsa ca zgomotul făcut de opinia celorlalţi să acopere vocea ta interioară. Şi cel mai important, să ai curajul să îţi urmezi inima şi intuiţia. Oarecum, ele deja ştiu ceea ce tu cu adevărat vrei să devi. Toate celelalte sunt secundare.”

Paris, je t’aime

Este vorba despre unul dintre cele mai interesante filme pe care eu le-am văzut. E un film care merită să fie studiat şi analizat în amănunt, atât de cunoscători cât şi de profani.
Filmul are la bază povestea din diversele distriste ale Parisului, a unor poveşti de dragoste, care mai de care mai interesante. Fiecare poveste are un caracter de film de scurt metraj. Povestea este astfel intensă şi puternică în acţiune. Toate poveştile se află sub unbrela Parisului, care e dominant şi care are un farmec seducător pentru locuitorii lui cu sentimentul iubirii (cel puţin asta sugerează filmul 🙂 ). Filmul pare să plictisească privitorul prin numărul mare de „scurt-metraje” care îl compun, oarecum independente unul de celălalt, dar în rest e foarte bine conceput. Scenariile fiecărui filmuleţ sunt scrise foarte bine. Unul mai bun ca altul.

Unul dintre ele mi-a plăcut foarte mult. O să îl regăsiţi mai jos.

Îl recomand pentru cei tineri, dar nu numai. Merge de minune pentru o seară romantică în oraş.

Nota mea e 8,5.

Trailer
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=iH-WQ_THij0]

___________________________________________________________

„scurt metrajul” care mi-a plăcut cel mai mult 🙂

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=UZI5J6HzGNA]

Pur şi simplu… fair play.

Iubesc sportul. Nu cred că există ceva mai înălţător: îţi pune la bătaie atât mintea, trupul cât şi sufletul. În general sportivii sunt superstiţioşi. Dar nu cred că e vorba de superstiţie atunci când dau dovadă de fair play. Ei sunt conştienţi că o nedreptate a lor ar duce la o nedreptate împotriva lor, în viitor.

Fair play-ul e mai mult decât un stil de joc pentru mulţi dintre fotbalişti sau sportivi. El este un mod de viaţă şi de educaţie. Fair play-ul există pentru că e nevoie de el. Atât de mare nevoie încât fară el totul ar deveni dezechilibrat şi nemeritat, valoarea ar fi o iluzie.

Acesta e fair play-ul.

Cel mai simplu exemplu:
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=aL2rpThwGv4]

The marine

Un film care e facut ca o manu?? pentru John Cena. Este mai mult o chestie de maketing personal decat un film cu valen?e artistice. Mi-a pl?cut faptul ca filmul nu a suferit la "buget" ?i c? efectele speciale au fost reu?ite. Wrestlingul e o mare actorie iar Cena a reu?it ?i în filmul ?sta s? ias? cu happy end. Mai multe detalii pe aici.

Nota mea e 7,5.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=eEvTeOfEwH8]

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=581PizXhmmY]

este o scena amuzant? când unul dintre personaje îi spune lui personajului interpretat de Robert Patrick, c? John Triton, parc? nu e om, e TERMINATOR. 🙂

PS: nu sunt sigur dar cred c? scenele cu explozii sunt f?cute pe calculator.

PSS: sunt curios s? ?tiu ce antrenament are John  Cena. 😀

88 minutes

Mult iubitul actor Al Pacino este protagonistul filmului. Personajul interpretat de el, Jack Gramm, are 88 de minute la dispozi?ie pentru a rezolva un ca caz de amenin?are la moarte. Victima amenin??rii este chiar el. Jack Gramm este un psihiatru a carui m?rturie intr-un caz mai vechi este pus? la îndoial?.Oare are leg?tur? cu ce i se întâmpl? acum? Totul capat? o turnur? interesant? pân? în ultima clip? a filmului, când totul este explicat privitorului. Filmul e captivant iar Pacino joac? ca în zilele bune.  

Tic, tac. Nota mea e 7,5.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=w4R7bxUpQxU]